Cauta? i o singura femeie pe Plouguerneau


O horă exact ca a noastră, în trei paşi.

  •  Потому что дело именно в .
  • Бев Стратмор никогда его ни в чем не обвиняла.

Cum a ajuns vechiul joc al dacilor pe malul Atlanticului, rămâne un mister. Pentru care merită să faci cea de a a călătorie de toamnă, a revistei "Formula AS" - Bunicuţele din Argol Cele două bunicuţe de la fereastră au părul alb.

Alte articole din acest numar

Afară e frig şi plouă mărunt. Îşi ţin furca în brâu şi trag din caerul de lână gălbuie, câte un fir subţire. Firul se răsuceşte în mâna lor dreap­tă. Coboară încolăcindu-se încetişor pe fusul care se învârte, se învârte, se învârte Aici e linişte, cald, şi doar fusele se aud sfârâind.

  1. Подумайте.
  2. Orange | Abonamente voce și date | TV | Internet prin fibră | Telefoane 4G
  3.  Немец называл эту женщину… Беккер слегка потряс Клушара за плечи, стараясь не дать ему провалиться в забытье.
  4. Bun site de dating de col?
  5. Thomas CSINTA - Investigatie jurnalistica: Infernul indian, un secret de stat!

Apoi buzele bunicuţelor încep să se mişte, fără ca ele să îşi ia ochii de la firul de lână. Nu ştiu dacă vorbesc între ele sau descântă, la mine ajunge doar murmurul vocilor şoptite.

Rezervaserăm pentru o săptămână, împreună cu Anca şi Adi finii noştri şi tovarăşi constanţi de drumeţie prin Europao pensiune din St. Eden, un sat de vacanţă din apropiere de Plouescat, un orăşel din nord-vestul Bretaniei, în vestul extrem al Franţei. Sâmbătă 26 şi duminica 27 iunie — drumul până la Zurich Primele două zile le-am petrecut pe drum — a fost prima ieşire din ţară a lui Suzi Skoda noastră. Cami a condus până la graniţa cu Ungaria, deşi avea gripă, tuse şi conjunctivită virală, din cauza cărora nu reuşise să doarmă deloc în noaptea dinaintea plecării.

Sunt aceleaşi şoapte indescifrabile, amestecate cu sfârâitul neîntrerupt al fusului, pe care le ştiu din serile copilăriei petrecute la bunici. Numai că acum nu sunt în satul bunicilor!

Nu sunt nici măcar în România!

Cel mai înalt far din Europa este situat pe Ile Vierge lângă Plouguerneau.

Sunt în celălalt capăt al Eu­ropei, la mii de kilometri distanţă, în Franţa, pe malul Oceanului Atlantic! Ştiu, cine spune Franţa se gândeşte de obicei la Paris, la Turnul Eiffel sau la Coasta de Azur dar, în mod surprin­zător, în Bretania, Franţa poate să arate şi aşa, de parcă după mii de kilometri am ajuns înapoi, în satele româneşti de unde am plecat! Buni­cuţele din fereastră îmi văd privirea uimită şi se opresc. Una dintre ele îşi aşează mai bine pe nas oche­larii cu rame groase şi, aplecându-se spre mine, mă întreabă încetişor, în franceză: "Vrei să îţi dau şosete de lână?

Scrieți o recenzie la articolul „Farurile vechi”

Am deja gata făcute". Locul acesta care m-a întors în satul bunicilor şi în copilărie se află în nordul Franţei, în Bre­tania. Satul de aici se numeşte Argol şi casa în care mă aflu este una specială. Este o casă ţă­rănească uriaşă, în care mai mulţi săteni se adună în fiecare zi, preţ de câteva ore, pentru a practica meseriile de altădată.

Faruri vechi.

Este un fel de mu­zeu în care fiecare şi-a găsit un colţ sau o cameră, pen­tru a ţine viu, câte un vechi obicei. Poate să pară o întâlnire a nostalgicilor sau un ritual ciudat de reînviere a tinereţii şi copilăriei acestor oameni, când viaţa era simplă şi lucrurile purtau în ele un pic din sufletul celor ce le făceau.

Nici ei nu ştiu exact ce i-a împins să se unească într-un ase­menea experiment - ceva din trecut, o che­mare a strămoşilor, un vis din copilărie Şi iată-mă pe mine, reporter venit din Carpaţi, pipăind cu sufletul aceste minunăţii, dus de mână de o bunicuţă ce şi-a lăsat fusul deoparte că să îmi explice meşteşugurile străvechi.

Casă de piatră, ascunsă de furia vânturilor Pot să deosebesc şi cuiul pentru potcoave şi cel pentru reparatul ghetelor, la atelierul fierarului.

Recunosc jintălăul în care se bate untul şi nu pot Cauta? i o singura femeie pe Plouguerneau mă abţin să nu le fac o fotografie celor două lăptărese, lângă blidarul cu farfurii. Cunosc războiul de ţesut şi chiar şi meliţa la care se bate cânepă Pourqoi vous etes tellement surpris si vous connaissez tout ça?

Şi-atunci de ce sunteţi aşa surprins dacă dumnea­voastră cunoaşteţi toate astea? Am îmbră­ţişat-o şi i-am spus că tocmai asta mi se pare extraordinar, că există aceste lucruri comune între locul de unde vin eu şi satele bretone de pe malul Atlanticului!

Că e incredibil cum dintr-un capăt în celălalt al acestei Europe pe cale să se pulverizeze există aceste fire subţiri şi invizibile, care ne leagă şi pe care le-am descoperit în toate colţurile con­tinentului.

Şi amândouă au început din nou să facă fusele să sfârâie. Aşa le-am ascultat poveş­tile din satul lor de altădată, până s-a întunecat.

caut un baiat pentru o noapte rača barbati iasi

Am aflat cum erau aici şezătorile, cum se adu­nau recoltele şi cum se făceau, odată, târgurile de vite. Oamenii nu au fost niciodată bogaţi aici, dimpotrivă. Au dus-o greu, şi bretonii sunt bine-cunoscuţi pentru traiul simplu şi modest, pentru pământul uscat şi pietros din care şi-au câştigat pâinea şi pentru vremea mereu furioasă, cu ploi reci şi vânturi rele, biciuind aceste coaste ale Atlanticului.

Distracția e mereu câștigătoare

Ascultam şi mă gândeam că noi, românii, semănăm cu bretonii foarte mult, dar altfel decât ne asemănăm cu francezii din sud, cu occitanii. Dacă în sud, occitanii păreau olteni, care vorbesc franceză cu accentul de acasă, şi limba părea principalul element care Cauta?

Aplica? ie iPhone Dating Site

i o singura femeie pe Plouguerneau unea, bretona este ciudată, fără mare legătură cu fran­ceza sau cu româna, o limbă tărăgănată, încâlcită şi cu ceva irlandez în ea. Bretonii se aseamănă cu românii mai mult prin felul lor de a fi, printr-o asprime, un soi de sălbăticie niciodată îmblânzită până la capăt.

Aduc mult cu moţii şi cu mara­mureşenii noştri.

Nu exista comentarii

Deodată, cuvintele uneia dintre bunicuţe mă fac să tresar. Ce vremuri!

  • Он застонал.
  •  Думаешь, надо вернуть им отчет.

Prima oară am crezut că nu aud bine. Acum îi spune rotondă, gavotă, sau altcumva.

DACII DIN BRETANIA - Tri Hori

S-a mai schimbat şi dansul, dar pe atunci aşa se chema: Tri Hori. Se juca aşa, în cerc, în trei paşi".

Locul de intalnire live

Oricât m-am străduit să le fac să îşi amin­tească, bunicuţele nu au ştiut să îmi spună mai multe despre străvechiul lor dans, tri hori.

Mi-au spus, totuşi, că e posibil ca dansul încă să fie cu­noscut şi jucat în satele dinspre Mun­tele Negru. Curcubeul dintre Bretania şi Car­paţi începea să coloreze istoria cenuşie din ma­nua­lele şcolare. Când lupii plâng, ascultând doina Cu furca în brâu, în Bretania Lăptăresele şi blidaru La ora înserării, corăbiile păreau nişte fluturi uriaşi, înţepeniţi în malul noroios.

Vezi ce ofertă ai

Catarge încli­nate, pântece albe prinse în pământ negru, bărcile răsturnate pe-o parte, ca într-o lungă agonie. Pă­rea că apele s-au retras şi odată cu ele, şi viaţa din aceste animale fantastice.

Cauta? i o singura femeie pe Plouguerneau, în dimineaţa plecării mele către Muntele Negru, fluxul a adus apele şi viaţa înapoi. Valurile se izbeau fericite de faleză, aruncându-şi în aer spuma strălucitoare.

Intalniri rosice gratuite

Am plecat către inima Bretaniei, în minte cu ima­ginea corăbiilor ce se legănau fericite că îşi re­găsiseră Oceanul. Sat după sat, mergeam pe şo­sele tot mai înguste, printre case de aproape două sute de ani, acoperite cu şindrilă şi ten­cuite cu pământ, dar impecabil păs­trate, minunate în simplitatea lor, impunătoare prin demnitatea cu care au supravieţuit. Muntele Negru. Deşi cel mai înalt vârf are doar trei sute de metri, potecile care-l străbat sunt abrupte şi întortocheate, e plin de hăţişuri şi râpe, de stânci ce­nu­şii, care îl fac aproape ina­bor­dabil.

La adăpostul unei stânci aco­perite de brazi, e o casă ascunsă. Deşi ţine de satul Chateauneuf-du-Faou, e destul de izolată, în­tr-o margine unde asfaltul se ter­mină şi lumea dezlănţuită pare departe.